Editorial/ Imprevizibilii

2 mai 1998 - Universitatea primeşte pe teren propriu vizita Rapidului în meciul care avea să decidă campioana sezonului 1997/1998. Oltenii aveau asigurată, în cazul în care giuleştenii câştigau partida şi implicit campionatul, calificarea în Cupa UEFA datorită ajungerii ultimei faze a Cupei României.

Conduşi de primul antrenor străin care a antrenat în România, Alesanco, leii alb-albaştri au ales să nu păcălească fotbalul şi să decidă pe teren confruntarea cu Rapid. S-a terminat 2-2. Craiova a pierdut Cupa Uefa, Rapidul a ratat titlul, ajuns în acel an în Ghencea, dar jucătorii Universităţii au câştigat respectul tuturor pentru sacrificarea propriilor interese în detrimentul spiritului fotbalului.

Imposibilitatea de a efectua vreun transfer înaintea începerii noului sezon i-a obligat pe şefii clubului din Bănie să mute centrul de interes în propria ogradă. Ochiul fin a lui Balaci, dorinţa de a schimba ceva a lui Mititelu şi sistemul italianului Napoli au redat bucuria jocului la Craiova. Copiii care până acum jucau în campionatele de juniori au ajuns, dintr-o dată, să evolueze pe prima scenă. Şi nu în orice fel. Numele echipei a căror culori le poartă obligă, iar tinerii fotbalişti nu au trădat aşteptările. Având modelul între ei, în persoana minunii blonde-Balaci, şi visând la performanţele reuşite de Ştiinţa pe vremuri, micii "lei" au reuşit să readucă la viaţă Oltenia. Au debutat perfect cu Iaşiul, dar au fost readuşi cu picioarele pe pământ de Bistriţa. Au câştigat contra Farului şi au pus umărul la debarcarea lui Andone cu egalul de pe terenul campioanei CFR.

23 august 2008 - La Craiova venea echipa momentului, Oţelul. Pe primul loc în clasament şi cu un Paraschiv de zile mari, gălăţenii nu concepeau altceva decât victoria în meciul cu Universitatea. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de pe teren, iar atuurile cu care Grigoraş şi ai săi câştigaseră până atunci au fost anulate excelent de puştii olteni. 1-0 şi jucătorii de la malul Dunării pierd prima treaptă a clasamentului în disputa cu craiovenii. Urmau şi alţii...

Derbyul cu Dinamo nu mai părea unul încheiat de la cabine, aşa cum a fost în ultimii ani, iar Mititelu era convins că leii vor ieşi învingători din "Groapă". Lipsa maturităţii, şi în dese rânduri a curajului, îi face pe elevii lui Napoli să părăsească Bucureştiul învinşi şi să mai aştepte cel puţin un an o victorie în Ştefan cel Mare. Craiova nu-şi revine din şoc şi încasează trei goluri pe teren propriu de la Timişoara. Rezultatele îngrijorau Bănia, dar jocul în sine le dădea speranţe fanilor. Aşteptarea le era răsplătită cu vârf şi îndesat...

22 septembrie 2008 - Craiovenii sosesc la liderul Urziceni după două eşecuri. 0-1 cu rivala Dinamo şi o înfrângere dureroasă, pe propriul stadion, 1-3 cu Poli Timişoara. Puştilor lui Nicolo Napoli nu li se dădeau prea multe şanse în faţa ehipei care a ţinut în şah Hamburgul, în Uefa, şi care era liderul la zi al Ligii 1. Echilibrul nu este cuvântul care să definească trupa nebună formată de Universitatea, iar oltenii reuşesc să schimbe încă o dată liderul. La 10 ani distanţă de la deciderea campioanei, Craiova modifică din nou ierarhia superioară. Nu într-un mod decisiv, dar atât cât să conteze în economia desfăşurării competiţiei.

Cu numele lui Bornescu şi Costea în prin-planul noii generaţii, Craiova continuă să surprindă într-un mod plăcut lumea fotbalului românesc. Spectacolul este motivul pentru care lumea vine la stadioane, iar fotbaliştii lui Napoli au înţeles perfect acest lucru. Însă alb-albaştrii mai au o singură problemă. Trebuie să lupte cu propria imprevizibilitate. Dar ce farmec ar mai avea fotbalul previzibil, al cărui rezultat îl ştii de la început ?