Pe 12 iulie 2004, Federaţia Franceză de Fotbal a surprins toată suflarea sportului rege, numindu-l pe Raymond Domenech pe banca tehnică a echipei naţionale. După dezamăgirea eliminării de la Euro 2004, Jacques Santini a fost îndepărtat din postura de principal, iar albaştrii au ales să meargă pe mâna celui care antrenase până atunci viitorul francezilor, naţionala de tineret.
Trei trofee în toată cariera Născut pe 24 ianuarie 1952, Domenech a evoluat ca fotbalist la cluburi precum Olympique Lyon, Girondins de Bordeaux, PSG sau Strasbourg. A ridicat de două ori Cupa Franţei deasupra capului, cu Lyon şi Bordeaux, reuşind doar o singură dată să câştige campionatul, în anul 1979, pe vremea când juca pentru Strasbourg. Domenech nu a reuşit să evolueze prea mult pentru naţionala pe care o antrenează în prezent, ascultând de doar opt ori Marseillaise din postura de jucător.
Cunoscut drept o persoană care iubeşte fotbalul, imediat după retragerea din activitatea de fotbalist, francezul s-a apucat de antrenorat, debutând ca tehnician în 1985 la FC Mulhouse. Apoi, a ajuns pe banca Lyonului, aflată atunci (1988) în eşalonul secund. A promovat în primul sezon şi a părăsit gruparea în 1993, fără reuşite notabile. Cariera sa de antrenor a continuat la naţionala de tineret a Franţei, cu care a reuşit clasarea pe locul al doilea la Campionatul European U21 din 2002. Aceasta fiind şi cea mai mare realizare ca antrenor de până atunci.
Arogantul de pe banca Franţei A devenit selecţionerul primei reprezentative a „cocoşilor” în anul 2004 şi a atins cea mai mare performanţă a sa la Campionatul Mondial din Germania, în 2006, atunci când francezii au pierdut finala contra italienilor la loviturile de departajare. Jocul lui Henry, Ribery şi compania sub comanda lui Domenech nu a încântat privirile francezilor, convocările şi partidele în care echipa a evoluat slab fiind aspru criticate.
Atacurile nu l-au mişcat în niciun fel, reuşind de fiecare dată să se salveze în ultimul moment de la demitere. Încrederea de care se bucură din partea conducătorilor fotbalului francez l-a făcut să adopte o atitudine uşor arogantă în dialogurile cu presa sau cu aceia care îl criticau. A intrat în conflict şi cu jucătorii pe care i-a lăsat acasă la unele partide ale cocoşilor, Pires sau Ribery fiind cele mai bune exemple în acest caz.
Huiduielile, plăcerea lui cea mare Un lucru neştiut despre Domenech este acela că, în anii în care juca pentru Lyon, din dorinţa de a atingele punctele limită ale aspectelor psihologice ale fotbalului, s-a antrenat separat de restul colegilor, chiar în faţa galeriei adverse, iubind să audă huiduielile fanilor. „Când jucam pentru Lyon, într-un derby cu Saint-Etienne, îmi placea să mă încălzesc singur lângă suporterii adversarilor care mă huiduiau. M-am apropiat de ei şi au început să mă huiduiască şi mai tare. Aveam nevoie de aşa ceva”, a spus Domenech la momentul potrivit, fapt care acum alimentează purtarea nonconformistă a antrenorului.
După Euro 2008, competiţie la care Franţa a ieşit pe uşa din spate, cu capul plecat, selecţionerul a driblat demisia şi a ales să meargă să îşi pună pirostriile cu aleasa sa. Ignoranţa sa, care aduce uneori cu comportamentul portughezului Mourinho, îi exasperează pe mulţi, dar Domenech nu are timp pentru a privi în rândul contestatarilor săi şi îşi vede liniştit de treabă în continuare. În ultima perioadă e contestat şi fluierat şi când echipa câştigă, dar dacă ne luam după cele declarate, criticile sunt recunoştinţă pentru acesta.
Îmbină astrele cu fotbalul Este pasionat de teatru şi de astrologie, iar modul său de viaţă aduce cu rolurile personajelor ingrate care-şi văd de viaţă după mişscările planetelor. Superstiţiile sale duc până la neconvocarea jucătorilor ce fac parte din zodia scorpionului. Antipatia pe care şi-a atras-o din partea multora nu pare să-l mişte pe Domenech şi dacă nici măcar când Franţa se face de râs el nu renunţă, ce se va întâmpla oare când echipa va merge ca pe roate? Astrele probabil i-au dat deja răspunsul lui Domenech.
sursă text: Antena3/Sport
