La noi, speranţa moare prima

Sunt încă persoane care îndrăznesc să pronunţe expresia "primăvară europeană" atunci când vine vorba de echipele româneşti din Europa League. Desigur, suntem o naţie soră cu boemia şi frate cu inconştientul. Avem mereu speranţe, dar la noi ele mor primele. Din primele meciuri, din primele puncte, din primele vise.

Steaua a pierdut cu 5-0. Sigur, istoria ne joacă încă o dată feste. Recordurile negative le batem mai repede decât bate Bolt suta de metri. C-aşa suntem noi rapizi. Cum pierdem, aşa mergem la calcule. Dacă ăia pierd cu ăia, iar ăilalţi fac egal, atunci ăia sunt mai slabi ca noi. Asta e regia noastră, indiferent de domeniu sau nivel. C-aşa suntem noi strategi.


Rapid a pierdut cu 1-0. Sigur, 88-ul ne-a înmuiat picioarele pe final. C-aşa suntem noi, timizi la mal. Ne pleacă preşedinţii, dar nu ăia pe care am pus ştampila. C-aşa suntem noi ghinionişti. În Europa şinele trosnesc doar în gara noastră, iar asta n-ar fi un dezastru dacă, pe final, n-am deraia cu toţii. C-aşa suntem noi, obişnuiţi cu Naşu-n frunte.

Vasluiul a pierdut cu 2-0. Sigur, Wesley nu-i român. C-aşa sunt excepţiile, să fie încălcate-n România. Ai noştri încă mai speră la un miracol, dar mai posibil decât o calificare ar fi asfaltarea a încă 1 km de autostradă. C-aşa suntem noi, facem doar lucrurile mai grele.

În final, nu-i bai. Mai avem atâtea calificări de ratat, încât ar fi culmea să ne lamentăm la primele 100.